Tranziția medicală reprezintă ansamblul acelor proceduri care ajută corpul unei persoane transgender să se apropie de expresia de gen dorită. În realizarea tranziției medicale se folosește terapia cu hormoni, cu efect de masculinizare sau feminizare ale persoanei. De asemenea, se pot efectual intervenții chirurgicale feminizate sau masculinizante. Până la implementarea noilor standarde medicale ale Organizației Mondiale a Sănătății privind persoanele transgender, în accesarea serviciilor unui endocrinolog sau chirurg va fi necesară și o evaluare psihiatrică, solicitată de ceilalți specialiști. Psihiatrul folosește un cod de diagnostic denumit F64.
Recomandăm ca tranziția medicală să se efectueze cu suportul unor medici curanți, și nu pe cont propriu, întrucât starea de sănătate este unică fiecărei persoane. ACCEPT vă poate pune în contact cu câțiva medici cu experiență în furnizarea unor servicii medicale de suport în tranziție.
Persoanele trans care trec prin tranziţia medicală au nevoie de servicii medicale specializate din domeniul endocrinologiei, psihologiei/psihiatriei sau chirurgiei. Indiferent de serviciul medical prestat, se impune respectarea unor principii de bază precum: protecţia confidenţialităţii, nediscriminarea, principiul autodeterminării, respectarea intimităţii şi vieţii private.
The World Professional Association for Transgender Health a publicat un set de standard de îngrijire pentru persoanele trans. Standardele WPATH explică printre altele: diferenţa dintre non-conformitatea la gen şi disforia de gen, abordări terapeutice privind disforia de gen, evaluarea copiilor şi adolescenţilor cu disforie de gen şi tipurile de servicii necesare în tranziţie din domeniul sănătate mentală, terapie hormonală, sănătatea reproducerii, terapia privind vocea şi comunicarea, chirurgie, îngrijirea post-operatorie şi evaluarea ulterioară, îngrijirea pe tot parcursul vieţii şi medicina primară. Acest document este tradus de Asociația ACCEPT și accesibil aici: Standarde de îngrijire WPATH
În România, nu există un ghid clinic sau protocol medical implementat de autoritățile naționale din sistemul de sănătate asemănător celui de mai sus privind standardele de îngrijire pentru persoanele trans.
La nivel international şi national suntem în proces de trecere de la modelul patologizării persoanelor trans, la modelul bazat pe principiul autodeterminării persoanei trans. În primul model, persoana trans este tratată ca persoană care nu este adaptată la modelul social, este bolnavă, trebuie schimbată sau tratată, persoana trans trebuie să treacă prin anumite intervenţii astfel încât să se încadreze în unul dintre cele două sexe masculine sau feminin, în înţelegerea generală, stereotipică, a acestor categorii. De asemenea, cei care au puterea de decizie sunt alte persoane sau autorităţi şi nu persoana trans pentru ea însuşi.
ICD-10 (Clasificarea internaţională a maladiilor), adoptat la nivelul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în anul 1990, încadrează persoanele trans în capitolul Tulburări mentale şi de comportament, sub diagnosticul Tulburare de identitate sexuală (F64). În consecinţă, medicii psihiatrii sunt primii specialişti care sunt competenţi să evalueze persoanele trans şi să pună acest diagnostic. În practică, aceasta înseamnă că persoana trans nu poate accesa serviciile de sănătate din domeniul endocrinologiei, des folosite în susţinerea tranziţiei sociale dacă nu trece pe la medicul psihiatru pentru a fi mai întâi diagnosticată cu Tulburare de identitate sexuală. Acest lucru este profund stigmatizant pentru multe persoane trans.
ICD este în proces de revizuire pentru a fi adoptat ICD-11. În această nouă versiune, persoanele trans nu mai sunt încadrate la Tulburări mentale şi de comportament, ci la Capitolul 17 Diagnostice privind sănătatea sexuală, sub denumirea Incongruenţă de gen (sexuală) la adolescenţi şi adulţi (Gender Incongruence of Adolescence and Adulthood), sub codul de diagnostic HA60. Această schimbare are dublu rol: pe de o parte scoate din zona psihiatriei persoanele trans, ceea ce le ridică o parte din stigma asociată unui diagnostic psihiatric şi pe de altă parte menţine nevoile de sănătate pe care le au persoanele trans într-o zonă în care pot fi acoperite de asigurările de sănătate deoarece ţin de o afecţiune medicală (de un diagnostic) şi nu sunt simple alegeri de natură estetică ale persoanei.
ICD 11 urmează să fie prezentat Adunării Generale a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii în luna mai 2019, pentru a fi adoptat de către statele membre. Odată adoptat, ICD-11 va intra în vigoare la 1 ianuarie 2022. Până atunci statele au timp să adopte măsurile care se impun la nivel national pentru traducerea şi popularizarea noii variante ICD, inclusiv prin instruirea cadrelor medicale, schimbarea indicatorilor statistici, formularelor şi competenţelor de specialitate.