Complex de trăsături biologice (genotipice şi fenotipice) ale unui individ, care conturează diferenţierea dintre masculin şi feminin, precum şi spectrul fiziologic şi anatomic al masculinului sau femininului. La naştere, sexul masculin sau feminin se atribuie de obicei pe baza aspectului organelor genitale externe; atunci când acestea sunt ambigue, atribuirea sexului se efectuează luând în considerare alte componente (organele genitale interne, sexul cromozomial și hormonal). Pentru majoritatea oamenilor, identitatea de gen corespunde cu sexul atribuit lor la naștere (a se vedea „cisgender”, mai jos); pentru persoanele transgender și neconforme cu normele de gen, identitatea de gen sau exprimarea acestuia diferă de cele în mod tipic asociate sexului ce li se atribuie lor la naștere.
Un termen care se referă la o serie de trăsături fizice sau variații care se află între idealurile stereotipice ale bărbaților și ale femeilor. Persoanele din intersex se nasc cu trăsături fizice, hormonale sau genetice care nu sunt nici feminine, nici masculine în întregime; sau sunt o combinație între tăsături feminine și masculine; sau nu sunt nici feminine, nici masculine. Există multe variații intersex; termen este unul umbrelă, care definește mai degrabă un sepctru decât o singură categorie.A cesta este motivul pentru care activiștii intersex preferă frecvent să utilizeze termenul de caracteristici sexuale (de exemplu, atunci când vorbim de motive care pot fi protejate împotriva discriminării). Nu există o stare statică numită “statutul intersex”, prin urmare, utilizarea termenului de caracteristici sexuale reflectă faptul că a fi intersex este o experiență corporală și doar o parte a identității unei persoane.
Capacitatea unei persoane de a simți atracție emoțională și sexuală și de a avea relații intime și sexuale cu indivizi de gen diferit, de același gen sau de ambele genuri. Orientarea sexuală nu trebuie confundată cu identitatea de gen. Persoanele transgender pot fi heterosexuale, lesbiene, gay sau bisexuale.
Spre deosebire de „sex”, care ţine de biologie (biologic vorbind, corpul unei persoane va fi de sex femeiesc, bărbătesc sau intersex), „genul” este un construct social, bazat pe un ansamblu de caracteristici emoționale, comportamentale şi culturale pe care societatea le ”atașează” sexului biologic al unei persoane. Genul poate avea mai multe componente, inclusiv identitatea de gen, expresia de gen, rolurile de gen etc. Există persoane care, ca gen, nu se recunosc în categorisirea bărbat/femeie (persoanele queer, androginii, etc).
Se referă la experiența conștientizată individual și profund psihologică a genului, care poate să corespundă sau nu cu sexul atribuit la naștere. Pentru persoanele trans, propria lor identitate de gen nu se potrivește cu sexul care le-a fost atribuit la naștere. Majoritatea oamenilor au o identitate de gen a bărbatului sau a femeii (sau băiat sau fată), dar unii oameni nu se regăsesc perfect într-una din aceste două categorii. Spre deosebire de expresia de gen, identitatea de gen nu este vizibilă de ceilalți.
Pentru a înțelege pe deplin conceptul identității de gen, este important de subliniat diferența care există între sex și gen. În timp ce “sex” se referă la diferența biologică dintre bărbat și femeie, “gen” include de asemenea diferențele sociale dintre bărbaţi şi femei. Felul în care oamenii definesc genul feminin sau masculin s-a schimbat de-a lungul timpului şi chiar pentru acelaşi moment diferă de la o cultură la alta.
O persoană care se simte confortabil cu genul la care a fost încadrată la naştere este o persoană cisgender. Un exemplu de persoană cisgender este o femeie căreia i s-a atribuit la naştere sexul femeiesc, are corp femeiesc şi se identifică drept femeie. A fi o persoană cisgender nu are legătură cu orientarea sexuală. Persoanele cisgender pot avea orice orientare sexuală.
Transgender este un termen umbrelă care include acei oameni care au o identitate de gen diferită de sexul atribuit la naștere și acei oameni care doresc să-și prezinte identitatea de gen într-un mod diferit față de genul atribuit la naștere. Termenul include acele persoane care simt necesitatea, preferă sau aleg, prin limbaj, termeni de adresare, îmbrăcăminte, accesorii, machiaj sau modificări corporale, să se prezinte diferit față de așteptările legate de rolul de gen atribuit lor la naștere.
Acest concept îi cuprinde pe bărbaţii şi femeile cu un trecut parcurs tranziția medicală sau juriducă (persoane cu un trecut trans), dar şi pe persoanele care se identifică drept transsexuale sau transgender, precum şi pe toţi cei care au o identitate de gen sau o exprimare a genului neconformă cu standardul de „masculin” sau de „feminin”, neconformitatea respectivă fiind manifestă prin vestimentaţie şi/sau modificări corporale, inclusiv intervenţii chirurgicale.
Termenul a fost lansat de psihiatrul John F. Oliven în 1965, când endocrinologul Harry Benjamin sugerase deja, în urma unui studiu efectuat pe bărbaţi, că identitatea de gen şi exprimarea genului se prezintă sub formă de continuum, cu subtipuri de travestism şi transsexualism, pe o scală de la 1 la 7 similară cu cea propusă de Alfred Kinsey pentru orientarea sexuală (a se vedea Scala Kinsey). Persoanele transgender sunt una dintre categoriile cele mai discriminate din lume; pentru a remedia situaţia aceasta, în 1992 prima International Conference on Transgender Law and Employment Policy a adoptat „transgender” ca termen-umbrelă în problematica identităţii de gen şi a atras atenţia asupra unor probleme-cheie, cum ar fi dezavantajarea persoanelor transgender în faţa legii şi pe piaţa muncii.
Termenul transsexual este folosit cel mai des în sens peiorativ, insultător, în limba română. Este de preferat să folosiți termenul transgender sau trans, întotdeauna ca adjectiv (persoane transgender, bărbat trans), și niciodată ca substantiv (un transgender).
Modul în care oamenii își exprimă identitatea de gen și sunt recunoscuți de ceilalți ca având un anumit gen. Expresia de gen se referă adesea la unele trăsături vizibile (haine, coafură, gestică, maniere, etc.), care sunt atribuite unui anumit gen în societate. Conexiunea dintre trăsăturile fizice și gen deseori depinde de contextul social, istoric și cultural al societății, și este, în mod tradițional, gândită în termeni de ”masculin” sau ”feminin”. Însă expresia de gen nu corespunde sau nu poate corespunde întotdeauna cu identitatea de gen a unei persoane, care fie nu doresc sau nu pot să își exprime identitatea, inclusiv din motive de siguranță personală.
Transsexual este un termen mai vechi care provine din comunitățile medicale și psihologice. Termenul este încă preferat de către unii oameni care au modificat definitiv – sau caută să-și modifice – corpul prin intervenții medicale (incluzând, dar fără a se limita la, terapie cu hormoni și / sau intervenții chirurgicale). Spre deosebire de transgender sau trans, transsexual nu este un termen umbrelă. Cel mai bine este să întrebați ce termen preferă un individ. Dacă este preferat, folosiți ca adjectiv: femeie transsexuală sau bărbat transsexual.
Termenul transsexual este folosit cel mai des în sens peiorativ, insultător, în limba română.
Tranziția include, parțial sau total, acțiunile personale, medicale și juridice, aferente tranziției sociale, medicale sau juridice, care duc la recunoașterea identității de gen a persoanei de către societate. Printre aceste acțiuni se pot număra comunicarea identității de gen către familie, prieteni și colegi, folosirea unui nume diferit și/sau pronume noi; îmbrăcăminte diferită; schimbarea numelui și / sau a sexului în documentele legale; terapie hormonală; și posibil (deși nu întotdeauna) unul sau mai multe tipuri de intervenții chirurgicale. Pașii exacți implicați în tranziție variază de la persoană la persoană.
Modul în care oamenii își exprimă identitatea de gen și sunt recunoscuți de ceilalți ca având un anumit gen. Expresia de gen se referă adesea la unele trăsături vizibile (haine, coafură, gestică, maniere, etc.), care sunt atribuite unui anumit gen în societate. Conexiunea dintre trăsăturile fizice și gen deseori depinde de contextul social, istoric și cultural al societății, și este, în mod tradițional, gândită în termeni de ”masculin” sau ”feminin”. Însă expresia de gen nu corespunde sau nu poate corespunde întotdeauna cu identitatea de gen a unei persoane, care fie nu doresc sau nu pot să își exprime identitatea, inclusiv din motive de siguranță personală.
Un set de norme și aşteptări comportamentale sociale care sunt considerate adecvate pentru o persoană de un anume sex, în contextul unei culturi specifice. Rolurile de gen diferă foarte mult între culturi și se transformă de-a lungul istoriei.
Termen folosit de psihiatri şi psihologi pentru a diagnostica senzaţia acută şi persistentă de nepotrivire dintre sexul atribuit unei persoane la naştere şi genul căreia persoana respectivă simte că îi aparţine. Disforia de gen şi neconformitatea cu normele de gen nu sunt unul şi acelaşi lucru: neconformitatea nu are implicaţii clinice, pe când disforia produce angoasă şi poate duce la disfuncţionalitate. Criteriile ce stau la baza diagnosticării cu disforie de gen sunt precizate în ediţia a V-a din 2013 a „Manualului de Diagnostic şi Statistică a Tulburărilor Mentale”.
Diagnostic formal propus de Manualul de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale, ediţia a 4-a, text revizuit (DSM IV-TR) (American Psychiatric Association, 2000). Tulburarea de identitate de gen este caracterizată printr-o identificare repetată şi puternică cu sexul opus şi printr-un discomfort persistent cu propriul sex sau un sentiment de nepotrivire cu rolul de gen asociat acestuia, producând suferinţă semnificativă din punct de vedere clinic sau incapacitatea de a mai funcţiona social, ocupaţional sau sub alte aspecte importante. De asemenea, categoria „tulburări ale identității de gen” se regăsește și în Clasificația Internațională a Maladiilor a Organizației Mondiale a Sănătății, Revizia a 10a, din 1990.
Medicii psihiatrii români pun diagnosticul de „transsexualism” (cod F64), cerut de către medicii endocrinologi și chirurgi în vederea parcurgerii pașilor aferenți tranziției medicale. Diagnosticul este plasat în capitolul tulburărilor mintale și de comportament, și definit astfel: „Dorința de a trăi și de a fi acceptat ca membru al sexului opus, de obicei însoțit de un sentiment de disconfort sau de inadecvare a sexului anatomic al unei persoane și de dorința de a efectua o intervenție chirurgicală și hormonală pentru a face corpul cât mai congruent cu ai preferat sexul.”
Această terminologie este perimată, învechită și considerată greșită de comunitatea științifică globală. Începând cu 2019, Organizația Mondială a Sănătății a decis să scoată tulburarea de identitate de gen din Clasificația Internațională a Maladiilor (Revizia a 11a), și să introducă un cod de diagnostic denumit „incongruență de gen” în capitolul pentru sănătate sexuală și reproductivă, pentru a permite sistemului de sănătate să acorde servicii medicale pentru tranziție.
Conform Clasificației Internaționale a Maladiilor (Revizia a 11a) a Organizației Mondiale a Sănătății, incongruența de gen este caracterizată de o incongruență marcantă și persistentă între identitatea de gen interioară a unei persoane și sexul atribuit la naștere. Varianța comportamentelor și preferințelor de gen în sine nu reprezintă o bază pentru a se pune un diagnostic de incongruență de gen. Acest cod de diagnostic (HA60) va fi folosit în vederea colectării de date statistice privind parcurgerea tranziției medicale și pentru a încadra în sistemul medical organizarea și, potențial, decontarea serviciilor medicale aferente tranziției.
Utilizarea acestei clasificări pentru serviciile medicale specifice persoanelor transgender anulează efectiv diagnosticul patologizant de „transsexualism” (F64) folosit în prezent.